Dar azi, sunt sceptică... a naibii de sceptică. Am încetat să cred în suflete pereche și în prostii din astea, eu nu cred în prinți și nici în iubirea lor, fie el pe cal alb sau pe un Mercedes S-Class.
Nu cred în sentimente sincere și curate, de fapt...nici n-am cum probabil.
Cât de naivă ar trebui să fii să trăiești cu capu-n nori și după o trădare? Foarte naivă.
Eu m-am temut de adulter, eu m-am temut de minciuni înșirate pe rând sau luate toate grămadă și la ce bun?
De ce ți-e frică nu scapi, parca așa se spune, doar că eu zic- chiar dacă nu scapi, te alegi cu lecții.
Și da, mai există și obțiunea degetului din mijloc, tare mii drag de la o vreme.
Cred că într-o lună se face jumătate de an de când am aflat că am fost înșelată. Ok? Și după? Ce urmează?
Nu, eu n-am plâns, eu nu m-am învinovățit și n-am căutat să mă răzbun chiar dacă îmi e sânge, chiar dacă-n prima seara eram gata să-l înșel fie cu chelnerul care ne deservea, fie cu șmecherul de la masa vecină. Am devenit brusc indiferentă, nu mi-a mai păsat nici de el, nici de ea, nici de anii care rămăseseră-n urma lui, nu, nu în urma noastră.
Nu am considerat-o rivală niciodată pentru că am înțeles că femeile trecute prin viață au învățat să fie răbdatoare, înțelegătoare și să tacă mai tot timpul. Exact, exact de asta avea el nevoie.
Recunosc, sunt o guralivă, mă calci pe coadă- te calc pe cap, iar noțiunea de scorpie e deja în trecut, lumea îmi zice deja că-s viperă. Așa că fiți pe pace, dacă nu vă doriți război.
Și am învățat mult din povestea asta. În primul și-n primul rând că oricât de arogant n-ar fi un bărbat, rămâne a fi un copil, care-ți cade la picioare, evident dacă te iubește sau te-a iubit. Eu nu i-am cerut să se întoarcă, eu l-am rugat să plece. El a vrut să semneze pactul cu vipera și eu nu m-am gândit prea mult și am acceptat.
O nebună, nu?
Voi sufla și-n iaurt dacă va fi cazul, dar până atunci carpe diem, baby.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu