Cînd nimic nu mai merge așa cum ar fi trebuit să meargă, cînd pe lîngă monotonia primăvăratică îți mai toarnă cineva și o găleată de aberații în cap e momentul să te simți cu adevărat fericită, ai mai primit o încercare, ai ocazia să mai pășești sau să cobori o treaptă. Am obosit de încercările astea proaste ale destinului, am obosit de replici dure, tăioase, spuse-n grabă.  Nu mai suport să creadă că-s cu el dintr-un motiv...
 Și cînd realizezi că dacă nu vei călca peste propria mîndrie n-o să ajungi nicăieri, te întorci, și în ciuda a tot ce ți-a spus îl mîngîi așa cum îi place și îl săruți nebunește.
Pentru că viața asta e o continuă încercare, dacă o lași să te dărîme, te calcă în picioare.