Cînd plouă afară, plouă și-n mine. 
Nu pentru că aș suferi sau m-aș simți ca o văpaie, doar realizînd că lasîndu-ți personalitatea în haos, o lași de fapt să se transforme în diferite făpturi, să împrumute diferite personalități, idealuri. Pentru că în lumea asta ești dominat de compromisuri, impasuri continui, trebuie să lupți cu foamea și cu setea, cu deșertul ăsta în care ai fost împis să-ți exerciți misiunea. Viața asta morbidă- un deșert infinit. Trebuie să înveți să-l străbați, să te tîrăști, să mori de sete chiar, pentru a supraviețui.