Nu există relații perfecte, nici măcar oameni perfecți. Dar mereu tindem spre mai bine, spre ceva mai frumos, chiar dacă uneori am impresia că ne desparte o mare prăpastie, fiecare stînd pe un mal diferit, am speranța că o să ne ținem de mînă pentru a nu distruge tot ce am clădit. Și nu mai contează anii care ne stau în spate, pentru că nu asta fac o relație puternică, e nevoie de răbdare, de multă, foarte multă răbdare într-o relație. O femeie va ști mereu ce vrea, se va implica și se va dărui totalmente, va ierta atunci cînd ar fi momentul să închidă o ușă, va săruta în momentul cel mai nepotrivit și va dărui speranță celui pe care inima-l va recunoaște de la distanță. Și nu mă refer la femeile ușoare, care-și schimbă iubirile zilnic, mă refer la cele pe care le poți numi cu adevărat femei. Și o să se răzbune cînd va fi cazul, numaidecît, o femeie nu lasă niciodată lucrurile nerezolvate. Chiar dacă poate fi rece, nemernică, distantă o să obțină totul, o să cucerească tot cu orice riscuri, după care va plînge, în liniștea serii va plînge. Pentru că da, vorba marelui Vieru "O femeie învinge totul și apoi plînge". Pentru că nu pot fi puternice pînă la capăt și plîng pentru că au iertat, pentru că s-au răzbunat, pentru că au căutat sau pentru că au iubit degeaba. Tocmai de aceea create din coasta lui Adam, ființele astea naive, alintate și copilăroase au mereu nevoie de sprijin, de bărbatul alături de care să meargă mîndre.
Și chiar dacă între patru ochi, ne aruncăm cuvinte murdare, călcăm relația asta în picioare uneori, e nevoie să existe undeva în suflet acel gram de maturitate care să zvîcnească la timp, care să fie ca un duș rece, care să-ți spele creerii de prostie și să ne facă să ne-mbrățișăm fierbinte. Pentru că în ciuda tuturor certurilor care au existat și au să mai existe, eu văd în ochii lui fericirea, eu vreau să mă trezesc cu el diminețile. Pentru că știu că va exista o zi în care o să mă simt împlinită, o să deschid ochii și am să-l simt ghemuit lîngă mine, voi ști că a meritat așteptarea și indiferent cît de mult am plîns din cauza lui, am să-măntorc să-l privesc cum doarme. Va fi o dimineață în care am să le uit pe toate, am să las grijile cotidiene la o parte, iar trecutul am să-l arunc într-un coș public de gunoi, abia atunci o să mă simt cu adevărat împlinită, pentru că voi privi cum doarme lîngă mine cel mai frumos om de pe pămînt.
Promit. ♛
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu