Carpe diem !

Sunt singură și îmi beau ciaiul cuminte, și pentru că anume în astfel de momente am impresia că am toata inspirația în mâini de a scrie, aleg să-mi expun gândurile pe această pagină...imaginar de hârtie.
Suntem cu toții oameni maturi, oameni educați, bine crescuți, chiar dacă uneori impresia asta există doar în mințile noastre, ajungem să ne purtăm ca niște copii, să aruncăm praf în ochi celor care ne-au luat jucăria sau să începem să plîngem cînd nici o armă nu mai ajută. Aveți impresia că e totul așa simplu cum pare? Că dacă arăți puțin mai bărbat sau puțin mai femeie, nu mai ești copil? Suntem vrăjiți cu toții de prostia asta a vieții, am ajuns a fi niște marionete ale destinului, fără să ne mai dăm seama, am ajuns să nu mai creștem, să nu progresăm, să nu mai trăim pentru că mințile noastre au fost înghețate demult.
Și dacă am trece puțin de la terenul de joacă din curtea grădiniței, unde se joacă băieți si fetițe, într-o casă a unei familii proaspăt căsătorite nu cred că ar exista diferențe, cîți pumni oare a numărat masa din bucătărie pentru că altcineva a fost înaintat într-o funcție mai solicitată, pentru că altcineva i-a privit soția, pentru că altcineva i-a furat jucăria. Iar soția încă naivă, suportă copilul cu care s-a căsătorit și pentru că nu mai știe ce să facă începe a plînge, chiar dacă e sau nu vinovat cineva, pentru că obiceiurile astea se trag din copilărie, pentru că nu am învățat să trăim încă, pentru că uităm să creștem, mințindu-ne mințile.Ne grăbim să iubim, să urîm, să mîncăm, să vorbim, ne grăbim să ne căsătorim pentru a ajunge să ne grăbim să divorțăm. Forfota asta nebună o să ne ucidă, nimic nu i se dă omului pur și simplu și niciodată nimeni nu a primit mai mult decît ar putea duce. Și da, concurența și veșnicul materialism din noi ne-a transformat într-o societate putrezită.O societate care e în hibernare continuă, oamenii căreia nu mai știu ce înseamnă valori ,care nu mai știu ce înseamnă iubire, în goana după absolut, ajungem să pierdem ziua de mîine, pentru că încă suntem copii, pentru că nimeni nu se gîndește că în viața de dincolo nu-și va lua mașinile, casele sau conturile bancare, ci amintirile vieții pe care a trăit-o.
Oameni buni, trăiți-vă clipa.