Mai rămâi...te rog.

Ce este timpul?? Ne punem aceasta întrebare atunci când avem cea mai mare nevoie de el.E scurgerea tăcută a unor fire de nisip uitate într-o clepsidră numită-viaţă.E fiara sălbatică care poartă cu ea dorinţa nebună de a obţine eternitatea.E un tâlhar nemilos care ne jefuieşte toate clipele frumoase.Parcă acum ceva timp te aveam lângă mine,te puteam săruta după care să mă ghemuiesc în braţele tale ca un copil.Parcă acum îţi simţeam răsuflarea.Parcă acum...trebuie să pleci.Scriu plângând chiar dacă ştiu că te întorci exact peste zece zile.Doare,chiar doare.Nu am fost despărţiţi demult atâta timp şi simt că nu mai sunt.Mi-aş dori să cad în hibernare pentru aceste zile şi apoi să mă trezesc ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic,ca şi cum nu ai fi plecat niciodată.Şi simt că mi-e deja dor.Cine o să-ţi spună ţie "bună dimineaţa" şi "noapte bună"în fiecare zi??Cine?Mă simt prea fragilă,singură şi nevinovată în lumea asta plină de străini.Tu ai fost şi vei rămâne raza care-mi dăruieşte lumină.Tu eşti cel care are cea mai mare nevoie de mine.În calea fiecăruia apare cineva uneori pentru experienţă,alteori pentru a face ca timpul să dispară,iar de cele mai multe ori apare acel cineva care ne învaţă să trăim cu adevărat.Cel care ne învaţă să preţuim timpul atunci când e nevoie şi să uităm de el atunci când totul e creat pentru noi.Tu ai apărut în calea mea ca un mister care nu înţelegeam ce vrea de la mine.O enigmă pe care vroiam să o descopăr cu orice preţ.Amândurora ni s-a dăruit imperfecţiunea pentru a crea contrariul.Tu nu erai perfect,iar Eu nici pe aproape.Până la urmă viaţa ma învăţat să cresc cu tine, împreună şi alături de tine.Încă o dată m-am convis că nimic nu vine de la sine,trebuie să munceşti ca să obţii ce-ţi doreşti.
Iar înainte să schimbi întreaga lume e nevoie să te schimbi-tu însuţi.

                                     

O viaţă întreagă irosim ani,luni şi zile iar atunci când ne este dor,cerşim măcar o clipă.