Vremea trece,vremea vine...

Mereu am asociat viata cu o pânză de păianjen imensă, cenuşie ,nemărginită şi lipicioasă în care omul-fiinţa naivă şi nevinovată se zbate ca o muscă.Fiecăruia i s-a dăruit o viaţă,o pânză în mreaja căreia să se zbată aidoma peştelui pe uscat.Nimeni nu a fost întrebat dacă şi-o doreşte,ne-a fost oferită fără să o cerem.Ni s-au dat părinţi pe care nu i-am ales.Ni s-au oferit ani pe care nu i-am numărat.S-a deschis cortina şi s-a născut o viaţă.S-au împărţit rolurile şi a început un destin.Am trăit momente unice...am făcut primul pas,am zâmbit soarelui,am rostit primul cuvânt după care totul a început să-şi i-a un curs firesc,după care zilele nu se mai marcau în calendar.Realitatea a fost stropită cu picături de maturitate,anii nu mai erau coloraţi în roz ca mai înainte,iar jucăriile de pluş demult nu mai erau un sprijin.În viaţă toate trebuie să aibă locul lor,timpul lor,scopul lor.Nimic nu vine de la sine,nimic nu se întimplă pur şi simplu.Trebuie să-ţi doreşti ceva cu adevărat ca să obţii.Trebuie să tinzi pentru ceea ce merită,nu pentru ceea ce vei putea culege din grădina fiecăruia.Trebuie să crezi în tine,în puterile şi aspiraţiile tale.Deseori ni se deschid căi întunecate,care necesită sacrificii pentru a fi luminate.Luptă-te cu destinul,muşcă-ţi coatele de durere,dar fii Tu cel care dăruieşte întunericului-lumina dorită.Astfel căpătăm experienţe,adunăm voinţă,deschidem lăcăţi prăfuite şi devenim oameni.Oameni care îşi ştiu rostul în viaţă.Oameni care au muncit pentru a se numi astfel.Am plâns şi-am regretat,am zâmbit şi am fost fericită,am mers în genunchi doar pentru a-mi atinge idealul,am luptat şi am obţinut,mi-am dorit şi mi s-a oferit.Am căzut,dar nu m-am ridicat singură,te-am luat de mână şi ţi-am deschis ochii la realitate.Mă bucur că nu m-am prăbuşit de atâtea ori în zadar,te-am smuls din mizeria în care te aflai,te-am ocrotit de prietenii pe care nu-i mai aveai,te-am învăţat să iubeşti...să mă iubeşti.Viaţa ne-a oferit ani,luni,săptîmâni şi zile pentru a învăţa din greşeli,pentru a le repeta de zeci,sute şi mii de ori,să ne prefacem că nuştiam nimic şi să râdem aidoma unor copii,să ne iertăm reciproc,să visăm sub cerul înstelat,să savurăm ceea ce ne este dat.Am fost creaţi pentru a construi castele de nisip vara şi îngeri de zăpadă iarna.Am fost uniţi pentru a înţelege că din greşelile şi chinurile trecutului se pot naşte lucruri mari.Am realizat împreuna,ţinându-ne strâns de mână că o dărâmătură cât de mică n-ar fi dăruieşte putere pentru a construi un imperiu.
Am învăţat că pentru a trăi ,trebuie în primul rând să exişti.
                                         

                               
Pietrele nu sunt aruncate decât în pomii încărcaţi cu fructe de aur.
 Deci vă mulţumesc, de mâine încep să-mi construiesc castelul.