3 iulie 2012

Secunde îngrozitoare.

Când tu nu eşti...timpul mi se aşează pe umar şi plânge ca un copil rătăcit.Au trecut 5 zile de atunci şi au ramas exact atâtea.Niciodata n-aş fi crezut că timpul trece atât de greu când eşti singur.Încât acele ceasornicului ticăie rece indiferent de arşiţa de după geam.Un ochi râde şi altul plânge fiecare având un motiv.Nu mai înţeleg cine sunt,ce am de făcut şi cât timp va dura acest infern insuportabil.De parcă trăieşte o străină în sufletul meu,o străina care-mi dă putere şi invers.Mi-aş rupe fiecare bucăţică din carnea de pe mine,m-aş zgârâia până la sânge doar dacă voi şti că te întorci mâine.Răsfoiesc paginile unei cărţi şi încerc să-mi găsesc alinarea prin ele.Stau ore în şir pentru a descoperi finalul,după care încerc să-nţeleg ce-am învăţat din acele ore pierdute.Până la urma,ceea ce se întâmplă acum nu cred că e o  pedeapsă ci o lecţie pe care merită să o studiez perfect.Fiecare are nevoie măcar odată-n viaţă de o asemenea învăţătură,fiindcă doar în asemenea momente realizezi ce ai de fapt lângă tine,cât de mult contează şi cum eşti în lipsa lui.Am început să nu mă cunosc pe mine,vorbesc altfel,mă port altfel,pe când eu am rămas aceeaşi,doar s-a schimbat puţin decorul din jurul meu.Stau şi privesc pe geam,demult nu am mai făcut-o.Privesc cum lumea se scufundă în propriul ocean de regrete,cum toţi se împing unul pe altul pentru a ieşi la suprafaţă,pentru a fi înaintea cuiva,şi încă nu pot înţelege...de ce?cine are nevoie de zâmbetele astea pline de sarcasm? când oamenii vor deveni sinceri şi iubitori? Cu un creion prăfuit toată lumea îşi desenează propriul viitor,iar prezentul şi-l conturează cu iluzii deşarte.Imaginea unei lumi perfecte nu mai există demult,pentru că nu există nimeni care să aibă curajul să o creeze.Trăim într-o cutie sigilată de noi înşine,căutăm oare scăparea sau vom rămâne închişi pe veci în acea cutie unde şi falsitatea e o calitate??Fiecare din noi este creatorul propriul destin,deci depinde de noi cine va reuşi sau nu să iasă din propria cutie.


                                


Mergi spre lumină,indiferent de întunericul care te înconjoară.

11 comentarii:

Lavinia Dance spunea...

foarte adevarat.

Alex spunea...

..cu toate ca e trist , dar e adevarat !

Mimi spunea...

si eu m.am schimbat din cauza unui tip... pe care nu l.am mai vazut de aproximativ un an (nu stiu cum am rezistat).

Raisa spunea...

Întotdeauna trebuie să stăm cu fruntea sus,şi să mergem înainte!Toate trec până la urmă..

Sanusperiniciodatalamaibine spunea...

Timpul le va rezolva pe toate.Si cu putina rabdare totul va fi bine.

Anonim spunea...

Timpul nu se masoara decat dupa emotiile care il strabat!

Unknown spunea...

“Cand curtezi o femeie draguta, o ora pare cat o secunda. Cand stai pe taciuni aprinsi, o secunda pare o ora. Aceasta este relativitatea”. – Albert Einstein .

Btw , imi place noul sablon al blogului <3 . e foarte dragut .

Iona spunea...

cred ca singura scapare este moartea.

S e r e n e spunea...

I'm not scared of the dark
I'm scared of what's in it .
Stelele nu pot străluci fără întuneric . :)

Bibi spunea...

Wow, scri extraordinar de frumos :o3 ai toate aprecierile mele !

----- spunea...

Foarte frumos ai scris.
Din păcate, ai dreptate.
Suferința, singurătatea sau teama de a pierde pe cineva ne pot schimba în ceva rău, ajungem să devenim alte persoane ..

Trimiteți un comentariu