Viața are menirea să ne-nvețe lucruri, să ne dea povețe. Să ne pună piedici, să ne arunce de la înălțimi... ca mai apoi să aflăm că am avut o parașută în rucsacul din spate. 
Prefer să fiu prima care scoate cuțitul în semn de apărare, decât să fiu atacată pe neprins de veste. N-am să mă mai lamentez precum obișnuiam. N-am să mai cred în povești și nici în oameni desprinși din basme. 
Pentru că da... odată lovit cu o lămâie, te alegi cu o livadă întreagă. Nu mai permiteți nimănui să vă calce pe creier, nu vă mai bateți joc voi singuri de voi.