Nu știu.

Nu știu unde e , cu cine e și ce a făcut de ieri până azi. Are telefonul deconectat de 22 de ore si 30 de minute ! Simt că-mi explodează creierul și ... inima.
Și nu știu daca s-a gândit măcar un minut la mine în tot acest răstimp.Îmi pare rău că am vorbit cu
 el urât însă mai mult ... pentru nimic. Nu mă pot simți vinovată în momentul în care nu sunt.
Chiar NU SUNT !
Măcar de-aș ști că-i bine, dar nu dă nici un  semn. Și nu-nțeleg de ce-o face.
De ce trebuie să-mi fac griji acum pentru prostiile lui? Însă cel mai probabil nu vrea să-l deranjez.
Bine ar fi dacă s-ar mai gândi cineva și la mine,la modul în care m-am stăpânit de atâtea ori.Da, îmi place când am lângă mine un Bărbat Puternic, dar...toate astea au o limită.
Eu nu-s o sclavă ca să-mi poruncești orice, să țipe cineva la mine și eu sa fac ce-mi zice.
Și asta mă deranjează cel mai mult că se crede autoritar într-un mod mizerabil. După care vrea să-l iert cu un "scuză-mă"   nu-i totul așa simplu cum pare, am și eu suflet care se vaită și care mă doare.

Timpul trece și-o să ni le arate odată pe toate, cu voia sau fără voia noastră. ((