Nuştiu de ce, dar de câteva zile-ncoace, resimt aceleaşi sentimente de cândva, acei fluturaşi în stomac care nu-mi dau pace. Îl cunosc aşa de bine, dar...parcă l-am întâlnit mai ieri. Parcă nici n-au trecut cei 3 ani de zile peste noi...
Eu, am început să mă-ndrăgostesc din nou, aşa de frumos ca altă dată.Şi nuştiu de ce, poate străluceşte soarele altfel-pentru că-l regăsesc mai frumos,din ce în ce mai frumos.
El e cel care-mi dă fiori...
El e cel de care mare nevoie.
Acum 4 zile, s-a iscat o mică neânţelegere,din întâmplare şi-a uitat telefonu-n maşină timp de 3 ore.Iar eu am plâns din prostia care mi se-nvârtea-n minte.
Mi-am închipuit diverse momente,situaţii în care ar fi putut să nu audă telefonu.Iar dupa mii de apeluri pierdute momentele şi situaţiile mele se agravau şi m-am gândit la orice,numai nu la faza că şi-a uitat telefonu-n maşină...
Dupa 2 ore i-am scris un mesaj mamei lui,dacă nu cumva ştie ceva.Nu ştia.Nici ea,nu ştia.
Şi într-un sfârşit, i-am auzit vocea, sincer..am primit-o drept o binecuvântare de la Dumnezeu.
Nu-mi puteam imagina,ce-ar fi dacă nu mi-ar mai răspune 4-5-6 ore sau poate niciodată.
Tu poate crezi că mă port aşa pentru că vreau ceva,dar nu-i aşa.
Dupa întâmplarea de mai devreme,eu am înţeles că trebuie să te preţuiesc,pentru că te iubesc.
Mi-ai cerut o explicaţie,sper că ai gasit-o aici...
Şi oricât de ridicol eşti în unele cazuri,la fel de adorabil reuşeşti să mă farmeci.
Eu ţi-am iertat toate prostiile şi întâmplările banale,tu...fii bun şi Iubeşte-mă !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu