Noaptea asta.

E miez de noapte,iar eu stau singură,aici mângâindu-mi lacrimele cu speranţe deşarte.Noaptea asta ar fi trebuit să fie altfel.Una frumoasa,una a noastră.Dar...nu e.Şi dacă ar fi fost sigur nu-mi pierdeam timpul pe net,dar o fac.Şi-n aşa momente cel mai tare doare singurătatea.De aş avea o mică şansă să întorc destinul aş profita de ea.Şi dacă aş fi fost acum la tine...am număra stelele-împreună.Poate.În primul rând m-aş tăvăli în patul în care-ţi începi şi sfârşeşti zilele,simţindu-ţi parfumul îmbibat peste tot,chiar şi în cel mai mic colţ al casei.Vom stinge lumina pentru a privi un film la întâmplare şi o vom aprinde înapoi părând plictisitor filmul.Îmi vei face un ceai verde înainte de aşa zisa culcare şi vom mai pierde încă ceva timp vorbind,uitând de ceaiul deja rece.Voi arunca peste mine un maiou de-al tau,asta pentru a-ţi simţi mirosul prin somn.Iar apoi ne vom ghemui unul lângă celălalt chiar de nu e deloc frig.N-am să ezit să admir poza noastră de pe masa lui.Mm..ce mult mi-aş dori s-o văd în casa noastră,anume acea poză.El îmi va şopti cât de mult mă iubeşte,saruntându-mă pe frunte de mii de ori.Ne vom bate cu pernele ca nişte copii,râzând cu voce tare indiferent de ora târzie.Vom stinge lumina pentru ultima oară.Eu voi face crize de nervi pentru că am frică de întuneric,iar El va râde inocent spunându-mi dulce "sunt cu tine micuţo".Îmi voi lăsa capul peste umărul lui,însă El mă va îmbrăţişa cu putere de parcă i-ar fi frică să nu mă piardă.Îmi ridic capul mai sus,pentru a-i simţi răsuflarea mai de aproape.Şi-i simt căldura buzelor cum se apropie de ale mele,cum mă sărută bărbatul de lângă mine.Nu,o noapte nu-i suficientă pentru a ne spune tot ce simţim.
Acum suntem împreună,iar peste un timp vom fi pentru totdeauna.Şi totuşi nu importă aşa mult acea semnătură de la starea civilă,contează ceea ce trăieşte în noi,dar nu pe o foaie de hârtie.Nu vreau să grăbesc timpul,îl las să-şi facă meseria.Iar până atunci eu îmi voi vedea de treabă,voi sta cuminte,aşteptând în rândul pentru fericirea veşnică,liniştea sufletească şi nu în ultimul rând dragostea reciprocă.Plâng şi încă regret că n-am făcut practic nimic pentru această noapte.Am stat şi am ascultat pe cei mai mari.Şi totuşi...sunt sigură va veni rândul copiilor mei,atunci când eu voi reacţiona la fel.Poate abia atunci voi realiza ce înseamnă să-ţi doreşti să-ţi vezi copiii acasă,pur şi simplu.
M-aş fi trezit de razele care-mi luminau chipul,îi voi privi frumuseţea în linişte....simţindu-i îmbrăţişarea la fel de puternică.Şi am nevoie de el,întreg...aşa cum e,cu defecte sau fără,îl vreau mereu,mereu al meu.El e cel care mă învaţă să trăiesc.E cel cu care mă simt FEMEIE.
Să nu uităm un bărbat frumos e o bijuterie,iar unul deştept o adevărată avere.
Eu îl iubesc pentru simplul fapt,că El face parte din ambele categorii.

                       
 Nu s-a întâmplat,înseamnă că nu a fost să fie.Eu însă voi spera în continuare la o asemenea noapte.
Atunci când vom număra stelele ce dispar,iar dimineaţa razele care ne trezesc.