Încă puţin.

Cu paşi grăbiţi îşi i-a rămas bun...vara.Doamne,cât am aşteptat acest sfârşit.Au trecut 89 de zile,2136 de ore,5340 de minute din prima zi.Şi mi-e aşa dor de toamnă,de şcoală.Într-un fel de profi şi de bârfele recente ale colegilor.Mi-e dor să mă trezesc la şase dimineaţa doar pentru a arăta bine.Mi-e dor,chiar mi-e dor de rutina zilnică.Mi-e dor să fiu criticată de cele care nu pot invidia în tăcere.Mi-e dor să le zâmbesc sarcastic ratatelor care se văd în locul meu.Important e ca atunci când am să mă întorc ele să tacă,neavând curajul să mă mai critice pe la spate.Mi-e dor de profa de geografie care îmi spunea mereu că soarele nu bate,dar străluceşte.Mi-e dor de orele de chimie în care număram secundele,plictisindu-mă de orice subiect.Mi-e dor de profa de istorie care începând cu Războiul de 100 de ani termină cu subiectul despre protecţie,copii şi problemele adolescenţei.Mi-e dor să-l văd câte 5-10 minute din 60.Mi-e dor să ne certăm în pauze doar pentru a ne împăca după ore.Mi-e dor.Chiar mi-e dor.Şi a mai rămas puţin până în momentul în care fiecare îşi va etala ţinutele noi.Băieţii vor admira fustele mini,iar fetele vor arunca priviri înţepătoare celor care vor avea tocuri mai înalte ca ale lor.Profii vor critica dur aspectul elevilor,invidiind la rândul lor că nu au arătat niciodata la fel ca ei.Chiar de peste puţin timp,n-o să-mi fie la fel de dor.Am planuri mari pentru acest început de an.Vreau să obţin ceea ce merit.Pentru că am înţeles că trec anii şi realizezi că chiar contează să înveţi,dar să nu mergi la şcoală doar din plictiseala de a sta acasă.Păcat de cei,care înţeleg prea târziu.Şi am învăţat că PROŞTI sunt de fapt cei care se cred DEŞTEPŢI.Niciodată nu e prea târziu să realizezi că greşeşti,important e să te opreşti din prostie în momentul în care trebuie,dar nu atunci când deja ai ajuns la sfârşit de drum.Şi se mai cred deştepţii lumii,când chiulesc de la ore,când nu-şi fac temele sau când pur şi simplu sunt prezenţi-absenţi.Aveam şi eu aşa păreri până când am înţeles că absenţele nu te ridică,ci te coboară.Vrei să pari tare în faţa prietenilor,colegilor?Şi ai impresia că ţi-a reuşit,atunci când de fapt,devii invizibil în faţa tuturor.Ei încă se cred prieteni?Cei care îţi întind mâna doar pentru a rata nişte ore plictisitoare?Şi te fac să ajungi la pământ,uneori chiar mai jos de el.Atunci de ce nu-ţi întind mâna?Atunci bat din palme,bucurându-se de nivelul la care te-au făcut să ajungi.
Ai grijă,pe cine-l numeşti PRIETEN,pentru că atunci când nu vei mai fi nimeni nu-şi va da viaţa pentru tine.

                Îmi ridic capul mândră pentru că nimeni no să ajungă să-mi i-a locul vreodată.