4 august 2012

Gânduri prăfuite.

Viaţa- o ţigară fumată în grabă.Fiecare secundă având un curs firesc.Mai întâi tragi tu din ea şi apoi ea din tine.Te ucide,îşi bate joc de tine iar tu rămâi prins în robia propriei vieţi.Şi simţi podeaua rece cum îţi mângâie trupul.Cum te loveşte cineva de jos,pentru a te ridica.E dură şi prea complicată uneori.Tu,n-ai decât s-o accepţi,s-o judeci şi s-o apreciezi.N-ai decât să-nveţi din toate câte puţin.Să muşti bucata cea mai dulce a existenţei ca atunci când va fi prea târziu să nu regreţi că n-ai făcut-o.
Crezi că întâmplător ti-ai fript atunci când te jucai cu focul ?Crezi că întâmplător a început să plouă când ai ieşit la plimbare fără umbrelă? Fiecare clipă,zâmbet,întâlnire,dezamăgire nu e o întâmplare,e o lecţie.Nimeni însă nu ştie ce subiect va fi la examen,cine-l va lua şi cine va mai rămâne acasa pentru un an.Necesită muncă,multă muncă în ceea ce priveşte înţelegerea corectă a vieţii.Cine nu riscă,nu câştigă.Cine nu reuşeşte să afle misterul,se prăbuşeşte.E simplu.Depinde de tine,cine eşti şi unde-ţi doreşti cu adevărat să ajungi.Ce ţeluri ai şi câte ţi-au reuşit deja.Asta contează.Să-ţi doreşti ceva.Să nu-ţi fie frică de consecinţe.Să mergi cu capul înainte chiar de vântul îţi strică părul abia aranjat.Să nu-ţi pese de ploaia care-ţi şterge rimelul.Să înveţi să cazi în picioare de la o înălţime considerabilă.Şi să râzi cu poftă atunci când lumea-ntreagă va fi la picioarele tale.De-ar fi totul o întâmplare,nimeni n-ar mai fi ajuns aici.Noi trăim pentru a ne împlini sufleteşte,pentru a iubi,pentru a crea,pentru a fi noi înşine.Să ne placă nouă,dar nu celor din jur.Important e să păşim barierele mici,iar pe cele mai înalte să nu le ocolim ci să sărim peste ele.Toate au un rol în viaţa asta.Inclusiv oamenii.Dacă eşti laş şi n-ai putere să lupţi,să-i demonstrezi lumii cât de frumoasă e viaţa te tranformi în scrum şi îţi vei dormi viaţa veşnică într-o scrumieră pătată.Şi numai cei norocoşi vor mai primi o ţigară.
După care-şi vor da seama că şi-ar mai dori una.
                                

                                              Lasă-ţi ţigara aprinsă pe masă şi pleacă...
                                    Aprinde-mi şi-o lumânare să văd cum o să treaca timpul.
                                                                                      


                                                                                                                                   Să nu uiţi de mine.V.

10 comentarii:

Diana Zoe. spunea...

Viitorul este un fel de personaj conturat pe parcursul vieții. Îmi place comparația cu țigara, dar tind să te contrazic. Viața este mai mult un rollercoaster lung și îndelungat.

Rebeca C. spunea...

într-adevăr, frumoasă comparaţie.
Viaţa este ce vrei tu să fie...dar pentru majoritatea ai punctat perfect cu ţigara.

Scrii foarte frumos.
Te pup mult şi mersi de vizită!

S. spunea...

Cam trista comparatia.. viata e ca o tigara. Dar ai dreptate chiar daca e trist ..si as mai putea zice si ca dauneaza organelor (mediul si altor oameni )

Raisa spunea...

Nu am cuvinte..

Alexandra spunea...

Minunat, dar trist! Trebuie sa pierzi ceva ca sa iti dai seama cu adevarat cat de norocos esti!
- pupici

Sanusperiniciodatalamaibine spunea...

Nu risti,nu castigi.
Pupici.

Unknown spunea...

viața...o țigară fumată în grabă

29 decembrie spunea...

cat de frumoasa e imaginea in sine cu lumanarea si trecerea timpului.
mi-a placut mult asta, a crescut gradul nostalgiei.
:x

ღAzucenaღ spunea...

Ai multa dreptate.Imi place foarte mult cum scrii.Uitam des care e scopul vietii si simtim ca daca tot murim ce rost are sa traim,dar evident ca are,totul are un rost,suntem aici pentru ca asa trebuie.Evident ca totul depinde de noi insine,de cine suntem si de ce alegem sa credem,de cum alegem sa vedem viata,pana la urma ne intelegem cu adevarat doar propria realitat,chiar daca o vedem si o cunoastem si pe a altora,doar pe a noastra o vom intelege.

Anonim spunea...

"Viaţa - o ţigară fumată în grabă." - adevarat! Ne grabim mult prea tare sa fim inaintea ei si defapt ea ne ajunge din urma. Nu suntem la maraton cu viata. Ea ar trebui sa ne fie o aliata, nu un dusman cu puteri infinite ..


minunata postarea, groaznic de reala as putea spune, pur si simplu ne tranteste in fata adevarul pe care il evitam de cele mai multe ori.

Trimiteți un comentariu