Zi de zi avem în preajma noastră-Oameni.Importanţi sau mai puţin importanţi.Apropiaţi sau simpli necunoscuţi.Prieteni sau duşmani.Totul merge bine până când scenariul devine plictisitor,enervant chiar.Actorii par obosiţi iar,spectatorii indiferenţi de ce se întâmplă în jurul lor.Cu toţii sunt într-un fel diferiţi,fiind la fel când vine vorba de ei înşişi.Mă aştepam să mă trădeze un prieten,o colegă,dar nu şi un apropiat.Nu m-aş fi aşteptat niciodată-n viaţă ca voi simţi pe pielea mea cum e să fii trădată într-un asemenea mod.Bun,poate nu m-aş fi simţit astfel dacă n-aş fi auzit totul cu urechile mele.Am avut şi eu prieteni,oameni pentru care m-aş fi sacrificat oriunde,oricând...indiferent de oră sau zi a săptămânii.Am avut şi nu-i mai am.Pentru că nu mai vreau să-i am.Am păşit în altă lume,acolo unde prietenii sunt accesorii demodate.Am greşit atunci când am acordat încredere unde merita acordată indiferenţa,atunci când am vorbit când trebuia de fapt-să tac,atunci când mi-am irosit timpul pentru oameni care astăzi îi egalez cu zero.Lumea nu face decât să se intereseze de viaţa ta,suflă în ciorba altuia uitând să se uite într-a sa.Şi ce bine-i pare celui care a reuşit să afle ceva nou,să scoată o bârfă de ultimă oră sau să se creadă în vogă datorită nivelului ridicat de prostie care-l domină.Şi lasă-i să se înalţe ,eu îi voi privi cât sunt de mici.Datorita oamenilor de acest fel eu am reuşit să devin aşa cum sunt astăzi-puternică,capabilă să ştiu ce-mi doresc şi cu cine-mi doresc.Am ignorat orice tip de prieteni care mi-au ieşit în cale.Am ajuns să-mi fie silă de viaţa pe care am dus-o lângă ei.Astăzi,le mulţumesc duşmanilor că m-au ajutat să ajung mai sus de oricine,mi-au acordat şi-o scară,dar eu am preferat să urc pe umerii lor pătaţi de propriile regrete.Am învăţat să nu plec capul în faţa nimănui,pentru că nu merită.
Şi am învăţat să-L fac să merite ceea ce îmi aparţine mie.Acordându-i căldură şi un loc special în inima mea.Acolo unde nu bate vântul,nu ninge şi nici măcar nu plouă.Acolo unde restul lumii nici nu încearcă să bată la uşă.
Luptă-te cu furtuna,calcăţi duşmanii în picioare,fii tu sincer dacă lumea întreagă nu poate.
11 comentarii:
Imi place felul cum gandesti!
Nu am mai scris in romana pentru ca nu am avut timp. Promit ca o sa o fac in curand...
Ultima fraza este geniala !
Imi place cum gandesti >:d<
Modul în care ai încheiat... m-ai lăsat fără cuvinte. Să fim diferiţi într-o lume aşa de monotonă; dintotdeauna m-a încântat ideea asta:).
Dee.
Diferit in aceasta lume, asta e ceea ce se cauta si se vrea defapt. Asa apar idei noi si sperante. Totusi, mesajul are o stare ascunsa, ceva ce te macina mai presus decat "dusmanii".
"Acolo unde nu bate vântul,nu ninge şi nici măcar nu plouă.Acolo unde restul lumii nici nu încearcă să bată la uşă." - voiam sa-ti spun ca mi-a placut fraza asta, dar, cum toata lumea deja a spus-o...
..am sa-ti spun altceva :) bravo! desi este un dialog cu tine insati pe care fiecare dintre noi il are la un moment dat cand, tradat, isi vede intreaga lume prabusindu-se in juru-i si este convins ca nu mai poate avea incredere - tu faci un pas inainte : crezi. In prietenii adevarati, in tine, in viitor...Toate lucrurile astea conteaza. Sa faci un pas. Sa faci o diferenta. Sa stii ce vrei si cine esti. Chiar si pentru o clipa, chiar si urmand unui incident atat de urat ca o tradare, conteaza. Astfel de momente ne ridica sau ne doboara. Ma bucur ca tu ai avut forta sa le intorci in favoarea ta.
Eu am fosr tradata din toate punctele de vedere.. si eu am tradat la randul meu . Nu exista prieteni!Doar momente de prietenie
Din pacate nu putem sa ne izolam,nu putem sa ne distantam de toti oamenii,iar intr-o lupta cu furtuna e posibil sa ne sacrificam degeaba.Uneori e bine sa lupti,dar alteori e bine sa stii cand sa te retragi si sa astepti momentul potrivit,sigur ca asta devine o falsitate si o ipocrizie,sa astepti,sa nu spui nimic,dar e imposibil sa supravietuiesti daca nu urmezi regulile celorlalti...Din pacate.
Imi place foarte mult acest enunt:"Astăzi,le mulţumesc duşmanilor că m-au ajutat să ajung mai sus de oricine,mi-au acordat şi-o scară,dar eu am preferat să urc pe umerii lor pătaţi de propriile regrete."
Mersi de vizită!:*
Îmi place mult articolul...de-am putea da uitării aşa de uşor trădările oamenilor şi să o luăm de la capăt...
And, by the way, Azucena a spus-o înaintea mea dar... şi eu ador fraza asta: "Astăzi,le mulţumesc duşmanilor că m-au ajutat să ajung mai sus de oricine,mi-au acordat şi-o scară,dar eu am preferat să urc pe umerii lor pătaţi de propriile regrete."
Te pup!
vreau sa-ti spun ca exista prieteni ,indiferent de ce auzi . Exista, dar daca noi nu stim sa-i tinem langa noi,asta nu-nseamna ca nu exista !
Foarte bine spusă ultima frază!
De cele mai multe ori se întâmplă să fim trădați, chiar și de cei care credeam că nu au cum face asta, poate pentru că îi iubim prea mult ..
Îmi place mult postarea și ai transmis un mesaj puternic și de luat în considerare.
Și cum au mai spus și înaintea mea, bine punctată încheierea. ^^
Trimiteți un comentariu