De-ar fi totul atît de simplu,cum pare.
De mic copil am trăit datorită viselor şi dorinţelor spre care mereu ajungeam cu succes,nu ma putut impiedica nimeni,pentru că odată ce îmi doresc ceva,fac tot posibilul pentru a obţine.Acum am senzaţia că sunt nevoită să renunţ la tot şi dacă zic tot păi atunci e chiar TOT.Simt cum îmi trec printre degete toate dorinţele,sentimentele...simt cum se risipesc încet,inocent,frumos.Cît de naivă puteam fi atunci cînd credeam că chiar "Tot ce zboară,se mănîncă".Azi am realizat că sunt suficient de puternică,ca să trec de bariera proastă a vieţii,vreau şi am să pot s-o depăşesc,mîndră.Amintiri,peste amintiri.Nu ar fi oare mai simplu dacă am fi putut să uităm totul cu uşurinţă?Indiferenţă.Durere.Orgoliu.Mai contează,altceva?Cînd fiecare pas,te ucide,însă îţi daruieşte puterea de a şterge o lacrimă,nu o amintire.
4 comentarii:
Atat de frumos!
Da, orice e posibil, trebuie doar sa vrei!Cand iti doresti ceva din tot sufletul nu-ti ramane decat sa lupti pentru acel ceva.
Amintirile nimeni nu le va sterge. Ele vor ramane mereu acolo indiferent ce vei face sau zice.
Vei reusii totusi sa ne inchizi intr`un coltisor al inimii si sa nu le mai lasi sa iasa, dar el vor ramane mereu acolo.
O zii frumoasa.
Foarte frumos!Mi-a placut enorm...Interesanta ideea de a putea uita totul...Dar vezi tu atunci ar trebui sa uitam si Iubirea ,Fericirea,Speranta, Visele...
Viata nu ar avea sens .Sa traiesti o zi iar a doua zi sa o iei de la capat fara sa iti mai amintesti ceva..Din greseli se invata..
O postare interesanta, te voi urmari
Daca ai timp imi poti face o vizita blogul meu te asteapta cu drag!
Trimiteți un comentariu