Lasă-mă purtată în voia nopților astea de vară. Simte-mi trupul fierbinte care-i un cub de gheață pe dinăuntru...
N-am știut cât de putenică pot fi, n-am crezut că pot să mă ia toate așa pe nepregătite. Adorm și mă trezesc ades singură, prea singură. Nu sunt nici de departe omul care fuge de oameni, ei fug de mine... 
Ador liniștea, liniștea asta care mă cutremură până-n măduva oaselor.
Iar lacrimile mi-se-mprăștie ades pe obraji...liniștea asta mă tulbură, liniștea asta mă doboară.