Iubesc oamenii din viața mea, oameni care reușesc să-mi cucerească sufletul și să-mi modeleze cum vor ei starea mea de spirit. Îi admir pe cei care au curajul să afirme cu voce tare că mă iubesc, neimportant fiind faptul dacă o spun în fața tuturor sau rostesc cuvintele subtil la ureche. Chiar dacă eu ades evit să fac declarații, mă închin în fața celor care o spun cu mâna pe inimă, care o spun sincer. Am eu limba prea înnodată cred, dar totuși... bărbații din viața mea, înseamnă pentru mine mai mult decât propria-mi existență. Nu, nu spun despre foștii admiratori sau întâmplătorii amici. Bărbații din viața mea dau dovadă de o verticalitate mult prea solidă pentru a fi comparați cu niște brize sezoniere. 
Și nu conteaza că e EL, tatăl meu sau tatăl lui.  Te iubesc-urile lor sună altfel, sună sufletește.