Ce mult mi-aș dori să creem o familie,una mică dar a noastră.Să știu că nu depind de nimeni , nu mi se creează restricții și nu mi se pun condiții.Sunt exact în acel moment când simt că cineva îmi ruinează destinul și eu nu pot face nimic,absolut nimic.Și-aș pleca într-o zi undeva,unde voi fi iubită și înțeleasă...de-aș ști calea potrivită.
Doamne,readu zâmbetul pe chipul meu.I-am lacrimile și oferă-mi fericirea,acea fericire de care am așa mare nevoie.Acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu