Întotdeauna ni se pare ceva frumos, daca aleg alţii, dacă le place altora.
Eu însă am preferat să es din mulţime.Să nu-mi mai pese de vorbele şi criticile care se-nvârt în jurul meu.Am obosit să-mi creeze cineva destinul, să hotărască pentru mine.
Abia acum aducându-mi aminte,realizez ca în scurta-mi viaţă,eu singură încă nu mi-am îndeplinit practic nici un vis.Am fost întotdeauna neînţeleasă,doar datorită faptului că nu-mi plăcea ceea ce le plăcea tuturor. Şi e banal să plagiezi vorbele,gesturile,faptele cuiva,fiecare trebuie să-şi construiască personalitatea în dependenţă de aspiraţii şi dorinţe.
Pentru că,da,omenirea este aşa cum este.Dar, menirea fiecăruia constă nu în a o schimba ,ci a o descoperi.
Voi împlini 18 ani, peste 24 de zile şi faptul ăsta-mi mustră conştiinţa,încă nu realizez ca voi fi liberă în tot sensul cuvântului, că voi avea tot dreptul la afirmare şi totodată în faţa legilor EU NU VOI MAI FI COPIL. Şi din acest motiv,vreua să am şi eu o parere.
Căci până acum au ales alţii pentru mine.
Încă de când mă ţin minte, eu mă visam însoţitoare de bord, ăsta a fost primul meu vis din copilărie.Dar s-a ruinat datorită unei emisiuni unde mai multe însoţitoare îşi relatau vieţile.
Şi am realizat că nu e o muncă deloc simplă, pentru ca eram obişnuită să văd numai partea bună a lucrurilor,iar a fi însoţitoarea de bord mi se asemăna cu -o groază de locuri noi,valize,culturi şi oameni diferiţi.Nicidecum ruperea legăturii cu oamenii dragi,fiind mereu la muncă,nicidecum accidente groaznice.În fine,asta mi-a ruinat visul.
Mai apoi am visat mult timp la lecţiile de balet...dar,s-a spulberat şi ăsta.
Îmi place să admir caii , mă emoţionează cât de demni par a fi , şi cred că v-aţi dat seama,mi-am dorit să practic hipismul , dar din cauza unor probleme de sănătate,nu mi s-a permis.
Au urmat visele legate de muzică am adorat dintotdeauna pianul şi vioara,dar datorita neeacceptării de către părinţi , spunând că nu-i lucrul ăsta pentru mine,m-am dezis şi de această frumoasă dorinţă.Astăzi continui încă să sper că cândva voi avea neapărat un pian şi atunci am să învăţ exersând zi de zi.
Crescând puţin, eram fascinată de fetele alea înalte de pe podium,de pozele lor din reviste şi vieţile lor agitate,pline de paparazzi şi de lumina reflectoarelor.
Însă... zvonurile fac ca modelingu să fie asociat cu prostituţia, având 13-14 ani , ai mei din nou nu m-au lăsat să-mi îndeplinesc visul.
Astăzi sunt puţin mai mare.Astăzi am alte vise.
Sunt ultimul an la liceu,chiar dacă mi-e frică de rezultatele Bac-ului ,eu tind a urma "jurnalismul şi ştiinţe ale comunicării". Nici această obţiune nu i-a încântat pe ai mei,dar lume lăsaţi-ma odată în pace,să-mi îndeplinesc măcar unul din vise. :)
Iar până a ajunge la acesta, am de împlinit 18 ani !!!
Cred că poza trădează dorinţele zilei în care voi deveni MAJORĂ !!!
Şi totuşi, urmaţi-vă visele, chiar dacă le vedeţi mocnind în flăcări !
Un comentariu:
taree!
Trimiteți un comentariu