Perfecţiunea nu poate exista fără imperfecţiune,frumosul fără de urât,răul
fără de bine.La fel nu poate exista lumina fără de întuneric.Eu am preferat dintotdeuna să fiu cea care dăruieşte lumină.Cea care străluceşte doar cu
prezenţa.Există înfrângeri care nu coboară,ci înalţă.Înfrângeri care te ajută să devii mai puternic,mai sus de ceilalţi.De ce tindem să ajungem pe vârful
unui munte,dacă nici măcar nuştim unde se sfârşeşte?De ce ne dorim să găsim
infinitul în deşert?
De ce ne complicăm vieţile atât de mult?Câştigăm lupte,ucidem oameni prin
fapte,risipim vieţi prin minciună şi apoi...realizăm că nu mai avem putere
pentru a ne construi propria viaţă.
Sânt mult prea mândră pentru a-mi călca demnitatea,uneori nici măcar eu nu-mi
pot suporta capriciul datorită căruia exist.Sunt mult prea eu,pentru a încerca
să mă schimb.Şi totuşi mereu e nevoie să închizi o uşă.Să dărâmi o prietenie.Să ştergi
praful trecutului.
5 comentarii:
Frumos moldoveanco !
P.S. Intunericul...nu exista ! Este doar ABSENTA luminii! Mult noroc in viata!!
Sa fii cine esti cu adevarat, sa te accepti asa cum vrei sa fii, e calea care te va ajuta ca cele doua personalitati, cea existenta si cea dorita, sa se uneasca si sa fie in armonie.
foarte frumos si adevarat ai scris.
mi-a placut, chiar mi-a dat un imbold la sfarsit
:)
Daca darami o usa si stergi praful unde e necesar, nu te schimbi, doar te transformi in partile esentiale. Foarte dragute cuvinte, invaluite in mister, in ideal.
Trimiteți un comentariu