Realitatea

Noi,tinerii din generaţia nouă,preferăm cerul întunecat,realizând că pe el pot fi văzute cele mai frumoase stele.De fapt şi întunericul e o lumină,pentru cei care o pot înţelege.Suntem dominaţi de vicii şi îndrăgostiţi de riscuri.Acelaşi orgoliu care ne face să criticăm defectele altora,uitând de propriul fundament.Ne clătinăm de pe un ram pe altul,sperând mereu să ajungem mai sus de atât.Trăim pentru a risca.Întelegem adevarata minune a vieţii doar când imprevizibilul devine realitate,la fel ca visele...se îndeplinesc atunci când uităm de ele.Până la urmă ce ar fi fost viaţa dacă nu ne-am fi dorit să riscăm ceva?...Ne sufocăm de atâta vanitate.Am obosit de atâta sarcasm.Ne dorim să vedem Paradisul ,fără ca să păşim prin Infern.Renunţăm la ceea ce nu ne trebuie,ori la ceea ce e imposibil să obţinem.Paradox.Fiecare îşi doreşte o viaţă mai bună,însă nimeni nu are curajul să o schimbe, fiecare folosind prea frecvent cuvântul "imposibil".Evident,fericirea nu se ascunde în fiecare fulg de nea.Trebuie mai întâi să înfrunţi gerul,pentru a mirosi florile primăverii.

Totul e posibil pentru cei care ştiu să-şi atingă scopurile.
Da,realitatea are mai multe feţe,contează pe care vrei s-o vezi.