Şi ninge...

E iarnă...şi ninge,în sfârşit ninge...chiar ninge.E prima dată când mă bucură atât de mult acest anotimp.E prima dată când ninge mai frumos ca niciodată.E prima dată când fulgii groşi de puf s-au aşezat peste noi.E prima dată.Astăzi,am acordat mai multă atenţie „zăpezii” realizând că dacă nu o observi,dispare.În timpul iernii,perfecţiunea se cristalizează în formă de fulgi,care cad haotic peste trupurile noastre fierbinţi.Atunci când totul în jur este o mantie albă-sclipitoare,am impresia ca sunt eu cea norocoasă,careia cel de Sus i-a oferit posibilitatea să păşească peste norii văzduhului terestru.Impesionant.Când realizezi că perfecţiunea chiar există.

Lume...iubiţi iarna,căci ea este idealismul împrăştiat pe pământ.