Mă tot macină aceaste întrebări.Cine suntem?Unde suntem?Şi ce vrem să ajungem?
Spre ce tindem?De ce? Şi pentru cine o facem?
Sunt întrebări la care nu am mai găsit răspunsuri...
Mă tot întreb unde mă aflu şi cît mai am pînă la acel viitor?
Există el de fapt?Sau e doar un prezent continuu?
Eu una nu văd diferenţa...unde s-a sfîrşit trecutul?
Unde a început prezentul?
Dacă aş putea mi-aş picta continuarea,aşa cum aş vrea so văd eu.
Dacă aş avea suficient curaj aş răscoli prin istoria omenirii şi mi-aş citi povestea...
Nu am nevoie de trecut,nici măcar de prezent.Vreau să-mi văd viitorul.
Viitorul meu cu Tine...
Vreau să fiu eu arhitectorul propriei lumi,unde să includ persoane pe care le-aş număra pe degetele unei singuri mîini,ar fi suficient.Nu mi-aş include toţi prietenii,pentru că nici jumătate care se cred speciali,nu merită lumea mea.Eu am nevoie de sinceritate,înţelegere,căldura şi fericire.Dar,unii din ei îmi oferă contrariul...pînă la urmă se cred prieteni.Nu pot striga cu multă sonoritate despre existenţa lor,dar cîţiva dragi oricum,există.
Îmi iubesc viaţa,aşa imperfectă cum e ea,dar o iubesc.
O iubesc pentru simplul fapt că Tu exişti în ea.
3 comentarii:
intelegerea aparentelor ....
Hello, a.Lina.
The graceful sense wraps your artworks.
It's excellent and lovely...
The season of colored leaves, heartwarming atmosphere.
The traditional celebration, kimono infants.
The prayer for all peace.
Greetings.
From Japan, ruma ❀
Frumos post. Bravo! si interesant blog...imi place ce am gasit :). O sa mai trec pe aici. :)
Trimiteți un comentariu